ALCHIMIE SI TANTRISM

In formele superioare ale ascezei alchimice, o stapanire a energiilor sexuale joaca un rol magic si taumaturgic. Cand e vorba de o cautare solitara, cand de o asceza in doi: formarea cuplurilor alchimiste. De aceea alchimia se poate revela drept o cale tantrica, aceea a unei treceri ultime dincolo de spatiu si timp.
Alchimia nu e altceva decat purificarea fiintei care il va face pe om capabil sa atinga SUPREMA CUNOASTERE.
Adevaratul alchimist Il vede pe Dumnezeu in toate lucrurile, transforma raul din lume in bine si isi ajuta aproapele.
IUBIREA- incepe printr-o sclipire, se substantializeaza cu forta afectiunii si se sintetizeaza in adoratie... a iubi, cat de frumos e sa iubesti! Doar sufletele mari pot si stiu sa iubeasca. Iubirea e tandrete infinita... iubirea e viata ce palpita in fiecare om asa cum palpita in soare.
SEXUALITATE CREATOARE
Cand un barbat si o femeie se unesc sexual, ceva se creaza. O Casatorie Perfecta este unirea a doua fiinte, una ce iubeste mai mult si alta ce iubeste mai bine. Iubirea se alimenteaza cu iubire. In acele clipe de unire sexuala suntem intr-adevar in laboratorium oratorium-ul sfintei alchimii.Doar cu iubire sunt posibile nuntile alchimiei.
Alchimistii spun ca trebuie sa transformam LUNA in SOARE - posibil doar cu FOCUL - acesta se aprinde doar prin unirea amoroasa a Casatoriei Perfecte.
A ne contopi cu noi insine prin fuziunea cu fiinta iubita, in placere, a ne lasa in mod constient invaluiti in beatitudinea iubirii, a patrunde extazul si a ne lasa patrunsi de extaz, aceasta este adevarata alchimie a iubirii, de fapt, stiinta a plenitudinii.
Alchimia interioara e legata de Ritualul Focului, privind focul ca pe un principiu universal, ca pe o forta matematica ce se regaseste in structura de baza a diverselor ”lumi” de la cele mai subtile la cele mai dense. Focul e o forta de coliziune si de sustinere si simbolizeaza de asemenea viata fiecarei structuri, fiinte si entitati. Focul simbolizeaza acea samanta de divinitate sadita in fiecare din noi, e scanteia divina ce arde in noi si la care trebuie sa ajungem si sa o eliberam pentru a ne transforma. Eliberarea focului launtric este primul pas important dar si dificil pe drumul alchimic interior... insa cel mai puternic foc si mai subtil e cel din interiorul fiintei noastre si este eliberat in urma transmutarii energiei sexuale care ne duce spre eliberare.

COMBINAREA ELEMENTELOR

”Natura tine mereu balanta in mana pentru a cantari elementele si a le amesteca.”
Dom Pernety
Intr-un manuscris de la sfarsitul secolului al XV-lea, pastrat in biblioteca Medicea-Laurentienne, al carui autor ar fi un anume Ioannes, spune ca Piatra Filozofala este obtinuta in mod obligatoriu prin dizolvarea substantei si fixarea spiritului, urmata de fixarea substantei si dizolvarea spiritului. Pentru a opera acest du-te vino al substantei/Sulf, din care se extrage apa de mercur, cele patru elemente trebuie imperativ sa efectueze aliante cu componentele insusirilor lor: cald si rece, uscat si umed.
Pamantul este un principiu de acumulare care poarta cu sine ceea ce este Rece(interiorizare) si Uscatul care divide si rupe.
Apa este un principiu circulator ce poarta insusirile de Rece(fixare) si de Umed, care o ingreuneaza si o ingroasa.
Focul este un principiu dinamizator ce se caracterizeaza prin Cald(exteriorizare) si Uscat, care il excita si il intinde.
Aerul este un principiu de dilatatie prin care se evidentiaza calitatile de Cald(expansiune) si Umed, care il destinde si il transforma.
Pentru Aristotel, tot ce traieste in lumea de jos rezulta din suprapunerea celor patru calitati (cald, rece, uscat si umed) asupra materiei prime, care nu are proprietati prin ea insasi si care nu exista niciodata in stare izolata. In aceste conditii, focul este materia prima la care se adauga caldul si uscatul. Acelasi lucru pentru aer, unde caldul si umedul imbraca aceasta materia prima, pentru apa, dimpotriva e vorba de rece si umed care intra in actiune, iar pentru pamant recele si uscatul se combina. Aceasta existenta chimica se justifica prin faptul ca cele patru calitati aristotelice se pot inlocui intr-un element cu calitate contrara.Astfel, aerul se schimba in foc daca umedul e inlocuit de uscat sau in apa daca ce e cald e inlocuit de rece. Totusi, dopa parerea lui Aristotel, elementele nu sunt imuabile si au posibilitatea de a se transforma, eliminand toate urmele de substante initiale.
Insusirile de cald si rece, ca si cele de uscat si umed, calitati elementare, se maresc si se diminuiaza, se prezinta si se evalueaza asa incat, dupa CICLUL LUI PLATON, schimbul continua intre elemente si face ca focul sa se condenseze in aer, ca aerul sa se transforme in apa, ca apa sa se solidifice devenind pamant si pamantul sa se modifice in foc, apoi ca aceasta mutatie sa se realizeze in sens invers.
Anotimpurile sunt de asemenea asociate cu calitatile elementare. Astfel, primavara corespunde cu aerul si se juxtapune cu caldul si umedul; vara, cu focul si corespunde cu cald si uscat; toamna, cu pamantul si se potriveste cu rece si uscat. In ceea ce priveste iarna, simbolizata prin apa pastreaza recele si umedul. Cadentate prin solstitii si echinoctii, anotimpurile se nasc, traiesc, mor si renasc complet integrate tn natura si supuse legilor ei.
Unind cele patru elemente, calitatile elementare, plus cele trei principii, alchimistii creeaza tabelul vizibil de alaturi si propun o cale materiala si experimentala prin copulatia elementelor, incluzand o cale spirituala:
MERCUR + SULF + SARE
apa+aer / aer+foc / foc+pamant
/ / /
rece _ cald cald _ cald cald _ rece
umed umed umed uscat uscat uscat
ARGINT FILOZOFIC AUR FILOZOFIC
+
/
PIATRA FILOZOFALA

PAMANTUL, APA, AERUL SI FOCUL

In ermetism, cele patru elemente corespund unor categorii operatorii care exprima realitati morale, precepte, structuri psihologice.
Acestea - pamantul, aerul, apa si focul - se afla la baza structurii terestre si celeste. Manevrarea acestor elemente din care se compun materialele Lucrarii si transmutarea lor nu se realizeaza intr-un registru profan.De aceea, Pamantul, Aerul, Apa si Focul isi pierd conotatia comuna si nu evoca decat cele trei principii ale substantelor specifice, ale realitatilor concrete al caror nume il poarta, pamant, apa, aer si foc. Astfel, dincolo de reprezentarea materiilor pe care le desemneaza, aceste stari sunt principii fundamentale utilizate intr-un registru spiritual si totodata filozofic.
”Cele patru elemente raspund, intr-adevar, aparentelor si starilor generale ale materiei.
Pamantul este simbolul si suportul starii solide.
Apa este simbolul si suportul lichiditatii.
Aerul este simbolul si suportul volatilitatii.
Focul, si mai subtil, raspunde totodata notiunii substantiale de fluid eteric, suport simbolic al luminii, caldurii, electricitatii si notiunii fenomenale a miscarii ultimelor particule ale substantelor.”
Substanta metalului perfect trebuie deci sa fie formata din patru elemente si este ceea ce cauta Nicolas Flamel sprijinindu-se pe textul lui Hermes Trismegistul, Tabula Smaragdina, care, proclamand unitatea materiei, enunta legea analogiei si retraseaza etapele Creatiei.
”Soarele este tatal”, prin focul pe care il produce.
”Luna este mama”, starea lichida obtinuta prin disolutie.
”Vantul l-a purtat in pantece”, transformarea apei in vapori.
”Pamantul ii este doica”, materia trebuie in final sa devina solida.
Focul este elementul motor, principiul masculin; apa este subiectul, principiul feminin; aerul este fluidul vital, elementul reproducerii; rezultatul acestui conflict este pamantul, mama comuna a tuturor substantelor.

SUPRAOMUL

Prin alchimia superioara, adeptul devine un adevarat supraom, o fiinta divina.
Marea Opera este contopirea in Dumnezeu prin extaz dar este si eliberarea fizica, descatusarea fortelor oarbe ale destinului, transmutarea fiintei de la iluzoriu la real si accesul la imortalitate:
”in aspectul sau cel mai elevat, alchimia se ocupa de regenerarea spirituala a omului si arata cum, dintr-o fiinta umana se poate face un Dumnezeu sau mai bine zis cum trebuie stabilite conditiile necesare pentru a dezvolta in om puterile divine.”
Omul este materia Marii Opere al carei cuvant divin este ALCHIMISTUL, iar Sfantul Duh-Focul Secret, Opera Fizica, transmutarea metalelor devine cumva accesoriu( Parergon-pentru cei din Rose Croix raportat la Opera Principala(Ergon)): ”Adevarata stiinta regala este stiinta regenerarii sau a recontopirii omului prabusit cu Dumnezeu.”
Adeptul practica simultan Opera Mistica si Opera Fizica, acestea fiind analoage si paralele.Descrierea Operei Fizice este strict adaptata operatiilor Operei Spirituale si vice versa.
Toate obiectele si fiintele Universului se afla intr-un raport de simpatie caci emana toate de la aceasi Fiinta fiind legate printr-un misterios fir de aceasi Providenta.
Ajutorul Divinitatii este necesar, Gratia trebuie sa coboare asupra alchimistului: ”Il avertizez pe cautator, daca vrea sa se ingrijeasca de mantuirea sa vremelnica si eterna, sa nu se astearna la drumul procedeului terestru inainte de a se fi debarasat de blestemul mortii prin Mercurul Divin... altfel lucrarile sale vor fi zadarnice si stiinta sa, nefolositoare.”
Adeptul eliberat de contingentele si de accidentele experientei terestre, purificat moral si fizic, dotat de Piatra Filozofala cu un adevarat ”trup ceresc”, dispune de triplul apanaj al Cunoasterii, Puterilor, Nemuririi.El comunica cu Dumnezeu si se identifica cu El. Alchimia spirituala ramane modelul, cheia si ratiunea celorlalte.