Experienta alchimica este dubla: obiectiva si subiectiva. Ea concretizeaza si demonstreaza progresele spirituale ale operatorului. Prin munca si prin meditatie, alchimistul realizeaza experienta sacrului.
Fata de cosmos alchimistul se simte totalmente investit cu o misiune soteriologica. Asadar el se angajeaza pe deplin in lucrarea sa si, asemeni substantelor minerale de care dispune, sufera, moare si renaste. El repeta mereu drama crestina a lui Dumnezeu - suferinta, moartea si invierea sa. Materia, substanta vie, traieste ea insasi transcendindu-se se transforma in aur, adica in simbolul nemuririi si mantuirii.