In acest sfirsit de secol se observa o adevarata revigorare a interesului pentru alchimie. La granita dintre stiinta si filozofie, alchimia este de secole subiect de controverse dar si de fascinatie. Alchimia
e una din cele 4 cai ezoterice spre iluminare alaturi de magie, astrologie si Kaballah, angajata pe doua niveluri cu corespondenta precisa:
-fizicul-transmutarea si purificarea metalelor;
-metafizicul-transformarea si purificarea omului.
Alchimia ne ofera viziunea inaltimilor pe care omul le poate atinge; ea ne invata ca adevarul este Triunic, adica Spiritual, Mental si Corporal; ca viitorul lui este mult mai maret decit se poate concepe in prezent, si ca Viata inseamna Lege si Intelepciune.
Practicarea alchimiei in laborator nu a fost deloc o sarcina usoara, iar cei care au studiat la un moment dat literatura de specialitate, vor putea intelege acest lucru pe deplin. Numai prin experimente continue si prin comparatii constante cu scrierile alchimistilor au putut fi atinse rezultatele actuale, incat privind inapoi la anii de staruinta in fata nenumaratelor dificultati si esecuri, cu care se confrunta viitorul alchimist, te-ai putea indoi de intelepciunea continuarii pe acest drum.Dar, in cele din urma, se pare ca toate aceste eforturi nu au fost chiar zadarnice, deoarece din aceste experimente s-a conturat treptat viziunea beneficiului, pe care aceasta arta o poate aduce omului in starea lui actuala de imperfectiune a corpului si a mintii, are nevoie de ajutor in acest sens. Pentru a folosi la maxim beneficiile fizice ale cercetarii alchimice, omul trebuie sa incerce transmutarea unor elemente de baza din structura sa emotionala si mentala.